PROVOC'A, prov'oc, vb. I. Tranz. 1. A aţâţa, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenţionat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiţie, la o întrecere. - Din fr. provoquer, lat. provocare.
Sursă : DEX'98 (36560)  - oprocopiuc

PROVOC'A vb. v. raporta, referi.
Sursă : Sinonime (204080)  - siveco

PROVOC'A vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuţi. 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a căsuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. v. aduce. 7. v. stârni. 8. a isca, a naste, a produce, a ridica, a stârni. (Expozi-ţia a ~ multe discuţii.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vâlvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.)
Sursă : Sinonime (204079)  - siveco

provoc'a vb., ind. prez. 1 sg. prov'oc, 3 sg. si pl. provo'acă
Sursă : DOR (275184)  - siveco

A PROVOC'A prov'oc tranz. 1) (fiinţe) A aduce (în mod intenţionat) într-o stare de iritare, îndemnând la acţiuni dusmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acţiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulţi bărbaţi. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare
Sursă : NODEX (349808)  - siveco